頁: 2 : 1
Cahul
:
 詩 2005-10-19 (5860 ヒット数)
Călugărenii
:
詩 2005-10-19 (4912 ヒット数)
Cântec
:
詩 2005-10-19 (5226 ヒット数)
Cântec
:
詩 2005-10-19 (4963 ヒット数)
Cântec național
:
詩 2005-12-02 (5028 ヒット数)
Cântece și sărutări
:
詩 2005-12-02 (4788 ヒット数)
Căpitanul de vânători
:
詩 2006-08-26 (4601 ヒット数)
Căprița de aur
:
詩 2006-08-26 (4484 ヒット数)
Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel mare
:
詩 2005-12-02 (14005 ヒット数)
Cetatea Albă
: (Akerman)
詩 2005-12-02 (5430 ヒット数)
Codrul Cosminului
:
詩 2005-12-02 (8163 ヒット数)
Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
:
詩 2005-04-05 (4777 ヒット数)
Consiliul secret
:
詩 2005-12-02 (4654 ヒット数)
Copilașii
:
詩 2005-12-02 (4694 ヒット数)
Copilul din casă
:
詩 2005-12-02 (5749 ヒット数)
Cornul lui Sas
:
詩 2005-12-02 (4939 ヒット数)
Cupa lui Ștefan
: legendă istorică
詩 2004-03-02 (7470 ヒット数)
Deșertul
:
詩 2006-08-26 (4667 ヒット数)
Domnul Mavrogheni
: legendă istorică
詩 2004-03-02 (5794 ヒット数)
Dromichete
:
詩 2006-04-19 (5075 ヒット数)
Dumbrava Roșie
:
詩 2010-01-17 (8790 ヒット数)
Elegie la o tânără fată
:
詩 2006-04-19 (5510 ヒット数)
Fata de la Cozia
: legendă istorică
詩 2004-03-02 (8265 ヒット数)
Fata popii
:
詩 2005-03-04 (7653 ヒット数)
Fluturașul
:
詩 2010-03-05 (9362 ヒット数)
Întoarcerea lui Mihai
:
詩 2005-04-09 (5073 ヒット数)
Invocație
:
詩 2009-07-12 (3505 ヒット数)
La o viorică
:
詩 2010-01-23 (5829 ヒット数)
La România
:
詩 2009-11-25 (4308 ヒット数)
Lui Alecsandri
: 07.08.2004
詩 2004-08-07 (4782 ヒット数)
Mărioara
: legendă istorică
詩 2004-03-02 (6517 ヒット数)
Mihai pădurarul
:
詩 2009-01-27 (4417 ヒット数)
Mihai și călăul
:
詩 2009-07-14 (7116 ヒット数)
Mihnea și baba
:
詩 2005-04-05 (9040 ヒット数)
Mircea cel mare și solii
:
詩 2009-01-27 (7358 ヒット数)
Mircea la bătaie
:
詩 2009-01-27 (4336 ヒット数)
Mireasa mormântului
:
詩 2004-03-02 (5939 ヒット数)
Moartea lui Mihai Viteazul
:
詩 2003-10-30 (10766 ヒット数)
Monastirea Putna
:
詩 2005-07-19 (5301 ヒット数)
Muma lui Ștefan cel Mare
:
詩 2005-09-06 (196240 ヒット数)
Muma tânără
:
詩 2009-11-25 (4297 ヒット数)
Năvala lui Þepeș
:
詩 2009-01-27 (4463 ヒット数)
O fată tânără pe patul morții
:
詩 2005-04-05 (9214 ヒット数)
Se scaldă
:
詩 2005-12-08 (4300 ヒット数)
Singuratatea
:
詩 2005-06-21 (6374 ヒット数)
Ștefan la moarte
:
詩 2009-01-27 (4380 ヒット数)
Un ostaș român închis peste Dunăre
:
詩 2009-01-27 (3987 ヒット数)
Visul lui Ștefan cel Mare
:
詩 2009-01-27 (11474 ヒット数)
Ziua bună la țară
:
詩 2009-11-25 (3684 ヒット数)
頁: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
プロファイル Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat.
Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji.
Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră") de André Chénier, și a fost publicat în "Curier de ambe sexe".
La fel ca alți pașoptiști, tânărul nu se trudi prea mult să intre în grațiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăția și în Asociația literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar.
În acel timp se formase în București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan Golescu care trimiseră pe la sfârșitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris în 1845, cu o bursă din partea Asociației literare, audiază și el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz. Nu trăiește decât pentru Revoluția pe care o presimte. Când aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, tinerii studioși hotărâră să se întoarcă în țară. Conjurații îi dădură un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluționarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu să facă. Aga poliției, Ion Manu, îl „mirosise" și, refuzându-i pașaportul pentru Moldova, îl amenințase cu un arest la „mănăstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dacă nu izbucnea revoluția...
Și la 1848 revoluția a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după izbândă, "Pruncul român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar redactorul-șef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.
Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș. a. "Poporul suveran", dar - căzând revoluția - a fost exilat și se duse în Transilvania, apoi la Constantinopol și în fine la Paris ca să-și continue studiile întrerupte.
Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iași, dar Poarta nu i-a permis intrarea în țară și atunci a făcut călătorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate în publicațiuni diverse care cuprind adesea pagini pline de interes și scrise cu multă căldură.
Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și deveni ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia se înființează primele școli la românii macedoneni.
Pe la 1866 se retrase din viața politică, ocupându-se cu literatura, publicând drame în proză și în versuri, poezii epice, satirice, dar ducând o existență foarte nenorocită. De aceea nu după multă vreme se îmbolnăvi rău. Părăsit de toți își puse biblioteca la loterie și fu câștigată de Vasile Alecsandri și Costache Negri, care i-o lăsară drept mângâiere. Atunci, în urma intervenției unor amici, fu așezat la spitalul Pantelimon, unde muri, după scurtă vreme și fu îngropat în satul natal, fără nici o pompă, de câțiva amici personali, căci toată lumea uitase pe acest poet entuziast și patriot.
|
推薦された作品
